Premiile Dan Voiculescu – Gala Teatrului Tanar

Premiile Dan Voiculescu, acordate anual de Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei, încep să devină o, spunem noi, frumoasă tradiţie.

Anul acesta premiul va încuraja tinerii actori. Un juriu alcătuit din personalităţi remarcabile ale teatrului românesc va alege spectacolul care va primi acest premiu. Decernarea premiului va avea loc pe 6 mai, la Teatrul Odeon. Mai multe informaţii găsiţi aici.

Acum câteva luni l-am pierdut pe Gheorghe Dinică. Imensă pierdere. Am citit lucrurile care s-au spus atunci. Şi erau aceleaşi lucruri care s-au spus la plecarea lui Ştefan Iordache, Ovidiu Iuliu Moldovan, Adrian Pintea sau Colea Răutu. Aceleaşi lucruri care se spun mereu la plecarea unuia dintre marii noştri actori. Pretutindeni era repetată întrebarea: ce punem în loc? M-a întristat să ştiu că răspunsul a fost şi este mereu acelaşi: nimic! Ce poţi pune, cine se poate aşeza pe locul lui Gheorghe Dinică? Dar în locul lui Ştefan Iordache? Nimeni. Pentru că ceea ce am pierdut era fără de pereche.

Nu putem nicicum înlocui ceea ce am pierdut. Dar putem face altceva: putem adăuga ceva. Îi putem încuraja pe tinerii actori de valoare. Ne putem oferi nouă şi teatrului românesc şansa de a descoperi nume noi, tineri actori care să adauge glasuri şi chipuri noi rolurilor cele vechi.

Acum ceva vreme am văzut minunăţia de film a lui Nae Caranfil, numită „Restul e tăcere”. La ieşirea din sală am auzit comentariul cuiva care spunea: „Grig ar fi putut fi jucat de Dinică în tinereţe. Dar ce bine l-a jucat tânărul ăsta.” Tânărul era Marius Florea Vizante. M-a bucurat să aud asta. Vizante e la vârsta la care încă este comparat cu cei mari. Încă. Asemeni lui şi alţi colegi de generaţie. Care trebuiesc acum încurajaţi. Pentru ca peste ani, alţi tineri să poată fi comparaţi cu ei.

Ne vedem pe 6 mai la Teatrul Odeon.

1. 

   Mariana Purcarea spune:

   March 2, 2010 la 7:30 pm

   E strabaterea, in singuratatea nebunului, poate frumos, care anevoie cuprinde, intr-o viata, ecoul. Este zbaterea , intr-un oras -dormitor, cum sint cele terifiante, din filmele sf, de a deveni armonic in vid. Este dorinta mea, si a Domniei Voastre, dar cu alte putinte, si in alt registru, de a face din teatru arta. Nu , nu este tautologic. Nu la Navodari.Este mina care spune tot timpul o poveste, cum imperios, si logic ,cerea Domnul Dinica, filantropic pina la neantizare, dar care ramine doar intinsa, precum cea a Regelui Lear.
   Imi doresc atit de mult sa pot face o mica scoala de teatru, cum,asemenea copiilor, nu mai am cuvinte sa croiesc o noua poveste.Poate ca ,vibrind simfonic, as zice, neteziti calea singuratatii, nascind-o! Protejind-o, din gena de ziditor de taine. Ma bucura ziua cind niste tineri patimasi, cum de demult ,mai de demult inca eram, vor mingiia , cu mina plina de viitoare vieti, premiile.Poate ca auzind pe nenascutii ciini cum latra pe nenascutii oameni, facem reverenta, bucurindu-ne ca soarta a fost generoasa si ne-a croit oameni.

   Cu urari de foarte bine,
   Mariana Purcarea
2. 

   Russia spune:

   April 1, 2010 la 8:34 am

   Hey very nice blog!! Man .. I will bookmark your blog and take the feeds also…